Radioterapia

Radioterapia (RT) este specialitatea medicala ce utilizeaza radiaţiile ionizante în scopuri terapeutice.

Scopul radioterapiei este administarea unei doze precise de radiaţie într-un volum tumoral foarte bine-definit cu un minimum de efecte toxice posibile pe ţesuturile sănătoase de vecinătate, având ca rezultat distrugerea tumorii, creşterea calităţii vieţii şi prelungirea supravieţuirii cu efecte secundare minime. De asemenea, pe lângă rolul curativ, radioterapia joacă un rol paliativ în prevenţia sau paliaţia eficace sau prevenirea unor simptome precum: durerea, restaurarea funcţiei luminale ( dezobstrucţie), integritatea scheletului şi a organelor cu morbiditate minimă.

In abordarea multidisciplinara a cancerului  radioterapia şi chirurgia asigură controlul loco-regional al bolii în timp ce chimioterapia se adresează bolii sistemice dar si servind ca radiosensibilizator. Există o relaţie strânsă între controlul local şi supravieţuire. Deşi nu întotdeauna controlul local conduce la vindecare, se pot obţine supravieţuiri pe termen lung la un număr important de pacienţi. Asocierea radioterapiei cu chirurgia face posibilă existenţa tratamentelor conservatoare cu prezervarea organului şi a funcţiei sale. Comparând chirurgia cu radioterapia, se poate observa că efecte curative mai mari sunt obţinute prin asocierea metodelor.

 

Forme de radioterapie

Radioterapie externa (RTE) este definita ca radioterapia ce foloseste un fascicul de iradiere de diferite energii generat de o sursă externă pentru iradierea volumelor tinta (tumora, arii ganglionare).In radioterapia externa se definesc urmatoarele tipuri de fascicule.

  • fasciculele de fotoni cu energie  de 50-150 keV şi 125-500 keV ce sunt utilizate în cazul tumorilor localizate superficiale deoarece acestea au o capacitate de penetrare in profunyime mica (de pana la 5 mm).
  • fascicole cu energie mare (>1 MeV) folosite in iradierea tumorilor profunde (>5 mm). Marele avantaj al fascicolelor de megavoltaj este acela că penetrarea in profunyime a fasciculului este direct proportionala cu energia acestuia.
  • fasciculul cu electronii sunt actual cea mai frecventă formă de radiaţie în tratamentele cancerelor suprficiale precum: cancerele de piele, zonele de cicatrice postoperator.

Brahiterapia (curieterapia) este o formă de radioterapie ce utilizeaza plasarea directă a unor surse radioactive interiorul tumorii (brahiterapia interstiţială) sau in vecinatatea tumorii prin intermediul cavitatilor chirurgicale (seminte radioactive) sau temoprar prin aplicatii in cavitatile naturale (vagin, uter, esofag, rect ).  Sursele utilizate sunt materiale radioactive care emit în jur (prin dezintegrare) radiaţii γ cu energii cuprinse 0,66-1,07 MeV. Brahiterapia poate fi administrată prin implant permanent sau temporar. Brahiterapia se poate aplica ca metodă unică sau asociată cu radioterapia externă.
Avantajul brahiterapiei este acela că doza de la sursă scade rapid ( proporţional cu păratul distanţei). Această tehnică oferă potenţialul administrării unor doze mai crescute în tumoră decât radioterapia externă. Dezavantajele includ faptl că sursele sunt plasate în corpul pacientului crează disconfort şi doza administrată în tumoră este heterogenă.

Radioterapia cu izotopi (metabolică) – Utilizează izotopi radioactivi in iradierea tumorilor care prezintă  o anumita specificitate pentru legarea selectiva a iyotopului radioactiv. Dezintegrarea materiei radioactive cu eliberarea de radiaţii determină efectele clinice terapeutice urmărite.
Cei mai frecventi izotopi utilizaţi in radioterapia medtabolica sunt : Stronţiu-89 pentru tratamentul metastazelor osoase din cancerele de prostată, Iod-131 oral pentru tratamentul cancerelor tiroidiene diferenţiate şi a hipertiroidiilor. Izotopul Fosfor-32 este utilizat pentru tratamentul anumitor sindroame mieloproliferative.

One Comment on “Radioterapia”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *